Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Este un alt tip fundamental de învãtare care face posibil ca individul sã realizeze o actiune atunci cînd doreste sã dea un rãspuns precis la un stimul discriminat.

Ed. Thorndike l-a denumit învãtarea prin incercare si eroare, Skinner, învãtarea operantã, Kimble, învãtarea instrumentalã.

Asa cum aratã si denumirea acestui tip de învãtare se desprind 2 caracteristici:

1. o astfel de învãtare se referã la o singurã legãturã între stimul si rãspuns nu la legãturi multiple;

2. stimulul si rãspunsul apar total legate într-un mod care nu se întîlneste la tipul de învãtare anterior.

Învãtarea sub formã de asociere a rãspunsului a reactiei la stimul depinde de ceea ce se întîmplã dupã o reactie, anume dacã are loc recompensa sau întãrirea.

Întãrirea, recompensa faciliteazã învãtarea fie cã este esentialã sau nu întrucît face ca o manifestare de comportament deja caracteristicã individului sã aparã mai frecvent.

Tehnicile de întãrire stau la baza instruirii programate. Vîrsta ca si mediul din care provine elevul influenteazã aplicabilitatea si semnificatia tipurilor de întãrire. Acest tip de învãtare genereazã, guverneazã formarea deprinderilor de pronuntie la copilul mic, de pronuntare într-o limbã strãinã la adulti (pentru adulti, întãrirea fiind compararea propriei pronuntii cu cea a unui specialist). Mai mult chiar, o activitate preferatã poate servi ca întãrire pentru una mai putin preferatã cu conditia sã o facem pe prima dependentã de sãvîrsirea celei de a doua.

Înlãntuirea este un tip special de învãtare larg aplicatã la toate vîrstele. Are la bazã legarea a douã sau mai multe reactii de tipul stimul-rãspuns învãtate anterior.

Actiunea care urmeazã sã fie învãtatã reprezintã o succesiune de acte. Fiecare din aceste acte a fost învãtat anterior dar în acest caz al înlãntuirii esentialul este respectarea ordinii lor, asigurarea întãririi întregului lant si a reusitei ultimei verigi. Aceasta trebuie sã conducã la satisfactie, sã fie întãritã. Pentru dirijarea succesiunii executiei se apeleazã la indicii ajutãtoare exterioare, necesare mai ales în selectia verigilor exacte ale lantului si la instructiuni verbale. Atunci cînd instructiunea verbalã este autoadministratã devine parte integrantã a înlãntuirii ce trebuie însusitã. O altã conditie este contiguitatea adicã executarea actelor într-o succesiune temporalã strictã fãrã întreruperi, ezitãri, întîrzieri.