Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

George Călinescu afirmă, în Ion Creangă. Viaţa şi opera, că "profesiunea de iubire a satului" de la începutul capitolului al IV-lea al Amintirilor este "un fel de descărcare lirică", "cel puţin naivă şi fără valoare deosebită". Criticul subliniază idea că acestui pasaj îi lipseşte exact ceea ce constituie farmecul scrierilor lui Creangă, impresia de rostire a textului în faţa unui auditoriu, adică oralitatea. Călinescu consideră că această parte este "scrisă", lipsindu-i deci naturaleţea, iar nu "spusă". Criticul îşi încheie astfel comentariul asupra acestui pasaj: "Zile frumoase de şăzători, câmpul cu flori, dealuri mândre, a lua parte cu însufleţire, nici nu se poate închipui o mai învăţătorească şi mai plată expresie a sentimentelor."

Tudor Vianu, în Arta prozatorilor români, comentează acest pasaj descriptiv ca pe un exemplu "al artei rafinate a lui Creangă", subliniind oralitatea prin "frumoasa cadenţă" a textului. Pentru a-şi argumenta ideea, Vianu împarte textul în unităţi ritmice, conchizând că alternanţa acestor "alcătuieşte un tablou plin de armonie bogată şi variată", pe care "urechea le ascultă cu încântare, chiar când ochiul le citeşte": "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul…"

Vianu subliniază astfel "puternicul simţ muzical" al lui Creangă, "care îl făcea să-şi citească tare frazele, pentru a le proba în ritmul şi sonoritatea lor".

Activitatea literară a lui Ion Creangă începe sub semnul atmosferei de la "Junimea", cenaclu care a dat literaturii noastre creatori ca Eminescu, Caragiale şi I. Slavici. Acolo, în mijlocul unor oameni însetaţi de cultură, va citi "băietul" Smarandei fragmente din opera sa şi tot acolo se va hotărî, după lectura lui I. Slavici, care prezenta Budulea Taichii, să scrie "una mai bună", opera sa memorialistică ce va căpăta titlul Amintiri din copilărie.