Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Spre deosebire de G.Coşbuc care evocă imaginea unui sat ideal, etern, Goga a creat monogra- fia lirică a unui sat bine determinat în spaţiu şi timp: satul ardelean, "orfan de cântece şi jocuri", de la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru, cu frământările social-politice ale acelui momen, cu psihologia locuitorilor lui.

Atmosfera generală a poeziei lui Goga este de jale, suferinţă, de deznădejdie dar şi de revoltă:

1) O primă categorie de poezii publicate în volumele: Poezii, Ne cheamă pământul, Cântec fără ţară, Din umbra zidurilor prezintă imagini de ansamblu ale satului ardelean.

În poezia Plugarii poetul vede locul unde îşi găsesc tăria morală în vreme de cumpănă, intelec- tualii. Ţăranii prezentaţi prin sinonimul "plugarii" îi apar poetului copleşiţi de suferinţă pentru că ei trăiesc cu "visul neâmplinit" al libertăţii. Ei sunt numiţi metaforic: "Creştini ce n-aveţi sărbătoare / Voi cei mai buni copii ai firii / Urziţi din lacrimi şi sudoare".

Asemănătoare sunt imaginile din Clăcaşii în care Goga crează 2 imagini antitetice: pe de o parte clăcaşii sunt prezentaţi prin metaforele "poporul mut de umbre", "o ceată tristă de-ngropa- re", şi pe de altă parte "Stăpânul gliei odrăslite / Cu pasul greu de-atâta sănătate". Poetul include în poem elemente mesianice: el vede în copilul bălai care doarme "adumbrit de spice" şi pe care în timpul prânzului sărăcăcios, o femeie cu chipul stins, stând îngenunchiată îi dă copilului să sugă, pe eliberatorul ţării: "nou întrupatul suflet, pe Mesia".

2) O a doua categorie de poezii prezintă chipurile unor personalităţi din lumea satului: preotul în poezia Apostolul , Dascălul şi dăscăliţa, lăutarul în Cântece, La graopa lui Lae, A murit.

Preotul este imginat ca un adevărat sfânt din icoane, care prin cuvântul său trezeşte în piepturi "dorul" de libertate, stârnind reacţii haiduceştiîn rândul ascultătorilor: "Aprinşi feciorii strâng prăseaua / Cuţitului din cingătoare".

Dascălul şi dăscăliţa apar contopiţi cu destinul românilor ardeleni, participând la durerea şi re- volta acestora. Lăutarul Lae Chiorul ştie să zică două din lăută: "Când de dor ne zice Lae, / Tremură cupa pe masă, / Când de jale cântă Lae / Zboară cupa pe fereastră"( Lae este personaj real ).

Aceşti oameni sunt cei care menţin trează în lumea satului conştiinţa naţională a ardelenilor.

3) Natura din poeziile lui Goga este diferită de cea din poeziile lui Coşbuc, ea nu este descripţie ( pastel ) ci mai mult atmosferă , o natură umanizată, personificată, pătrunsă de jalea şi suferinţele oamenilor. Ardealul îi apare poetului ca un eden trist în care elementele de natură par personificarea însăşi a suferinţei. În poezia Noi apare o adevărată litanie: "de jale povestesc a codrilor desişuri", "jale duce Mureşul şi duc tristele crişuri", "Din lacrimi e-mpletit şi Oltul / Biet bătrânul".

Poetul vorbeşte abuziv de lupta naţională a românilor, denumită metaforic "vis neâmplinit" şi "Deşertăciunea unui vis / Noi o stropim cu lacrimi". Simbolul naturii umanizate în poezia lui goga este Oltul din poemul Oltul.

4) O serie de poezii din creaţia lui Goga au ca motiv sentimentul dezrădăcinării, poetul simţindu-se străin în lumea oraşului ca în poeziile Bătrâni, Casa noastră, Reântors, etc.