Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Tema este anuntata chiar de la inceputul romanului prin aforismul "se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare",care se refera la aparenta timpului istoric. La sfarsitul primului volum aforismul "timpul nu mai avea rabdare " se refera la esenta timpului istoric.

Marin Preda a prezentat in roman momentul in care timpul istoric se trezeste dintr-un somn de veacuri si loveste necrutator in taranimea patriarhala, intruchipata de Ilie Moromete, timpul istoric devenind un adevarat personaj in romanul lui M. Preda, el fiind acela care schimba destinele taranilor. Aparent timpul istoric pare rabdator cu taranimea patriarhala, dovada ca viata in satul Silistea-Gumesti se scurgea lent, "fara conflicte mari". Taranii sunt aparati de loturile lor de pamant, nu sunt presati de timp, au chiar preocupari intelectuale , isi permit sa stea ore untregi la taifas discutind probleme politice. Ilie Moromete crede ca si-a castigat dreptul la contemplarea lumii, sta ceasuri in sir pe stanoaga de la poarta privind lumea ; pana chiar si fumul din tigara urca alene spre cer.

In realitate insa, timpul se precipita, istoria dura patrunde un sat prin semne neintelese inca de tarani. In Europa era razboi si taranii citesc in ziare drama ce a avut loc in Spania in localitatea Guernica , dar pe ei ii intereseaza cum de au putut nemtii sa traga din avion cu mitraliera. De fapt comentind evenimente politice, taranii le reduc la realitatea din satul lor, comparindu-le cu cea ce se intimpla in satul lor. Alte ori taranii compara evenimente din viata politica a tarii tot cu lumea satului , asa de exemplu , cind Ilie Moromete citeste discursul regelui tinut la Congresul Agricol , taranii discuta despre pamanturile primului agricultor al tarii si se intereseaza daca si "primul agricultor al tarii" iese la arat.

Seninatatea acestori tarani este data de credinta lor in mica gospodarie pe care o detin este inviolabila si ca pe ei, pe tarani, istoria nu-I poate afecta. Criticul E. Simion a spus ca existenta morometilor se desfasoara sub un clopot urias asezat deasupra gospodariei lor, acesta fiind timpul istoric. Lovit necrutator de acest timp , taranul patriarhala va constata ca nu mai are timp decat pentru asi contempla propriul sfarsit. Ilie Moromete se zbate neputincios pentru a castiga timp, dar apasat de datorii este nevoit sa-si vanda din pamant. El nu-si pierde numai pamantul ci si seninatatea si spiritul comunicativ, el devine taciturn , se izoleaza de oameni si din Ilie Moromete de alta data nu ramane decat "capul lui de huma arsa" facut de Din Vasilescu, aflat pe polita fierariei lui Iocan. Ilie Moromete ajunge sa se redreseze dupa razboi economic, dar isi va pierde gospodaria si pamanturile prin colectivizarea fortata.

Romanul Morometii cuprinde o succesiune de secvente epice care creeaza o adevarata fresca sociala a unui sat din campia Dunarii din doua mari momente istorice: vara lui 1937 si o perioada de dupa al doilea razboi mondial de aproximativ un deceniu.

Scenele epice din primul volum au valoare simbolice : cina familiei Moromete de sambata seara dupa ce morometii s-au intors de la sapa porumbului; scena apare ca un preambul al dramelor familiei pentru ca scoate la iveala toate problemele acestei familii de tarani (disensiunile dintre frati care se simt "concurenti" la pamantul pe care-l vor mosteni, disensiunile dintre parinti si copii, dorinta lui Niculae de a merge la scoala); simbolica este imaginea lui Ilie Moromete care ii domina pe ceilalti (asezat pe un prag mai inalt), el fiind parintele care incearca sa mentina unitatea familiei; o alta scena este cea a taierii salcimului pentru a avea nevoie de bani , acest salcim simbolizind declinul famili-ei Moromete; simbolica este si scena intilnirii taranilor in ograda fierariei lui Iocan, unde citesc ziare si ii asculta pe cei doi liberali,Moromete si Cocosila, comentind ce este scris in ziare; alta scena este cea a venirii perceptorilor pentru incasarea darilor, Moromete jucand teatru pentru a castiga timp ca sa amane plata datoriilor. Alte secvente epice din primul volum cuprind si imagini ale vietii de zi cu zi a satului ca: serbarea scolara de la sfarsitul anului cu premierea lui Niculae,secerisul vazut ca o sarbatoare a satului, mersul la munte cu graul,etc.

Actinea se precipita spre final, cand la sfarsitul verii, Achim pleaca cu oile pentru a strange bani la Bucuresti, dar Moromete afla de planurile baietiilor de a fugi de acasa. Dupa ce ii bate pe Nila si Paraschiv, Moromete pleaca pe camp si la marginea loturilor sale de pamant se gandeste la capcanele pe care I le-a intins viata si intorcandu-se acasa afla ca fii sai fugisera cu caii si cu ce gasisera in lada cu zestre a fetelor. Apasat de datorii Moromete isi vinde o parte din pamant vecinului sau, Tudor Balosu.

In volummul al doilea este prezentat in mod demitizat procesul de colectivizare a satului romanesc. Autorul prezinta unele drame omenesti care au loc in satul Silistea-Gumesti in perioada cotelor si a colectivizarii fortate. Asa de exemplu este relatata o incercare de revolta a taranilor care refuza sa-si plateasca impozitul. Unul dintre tarani speriat ca I se gasise o arma in casa fuge si cand incearca sa treaca raul de la marginea satului, se ineaca. Un alt taran, Valache, este condamnat pe nedrept sub pretextul ca nu si-a platit cotele si traumatizat psihic dupa ce iese din detentie se izoleaza si apoi se sinucide.