Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

În literatură cuv. glossă denumeşte o specie literară şi este o poezie gnomică în conţinut, adică o poezie de cunoaştere în care sunt induse adevăruri filozofice şi moraleîn forma concisă a unor maxime.

Motivul filozofic central al poeziei este lumea ca teatru, motiv de largă circulaţie din antichi- tate şi până astăzi. Lumea este văzută ca un spectacol de teatru în care destinele oamenilor sunt fixate dinainte ca rolurile unor actori.

În antichitate această idee a fost formulată de de filozofii Stoicii: Epiclet, Diogen, Marc-Aure-liu, Socrate. Ei considerau că lumea este un teatru în care regizorul care împarte rolurile este raţiunea, cea care urmăreşte un echilibru în univers.

În eviul mediu tema apare în litaratură în opera dramaturgului spaniol Lape de Vega în care regizorul este d-zeu.

Izvorul direct folosit de E. este opera cărturarului suedez Oxienstierna, din care a tradus lu- crarea publicată sub numele Comedia cea de obşte. Oxienstierna vorbea despre poziţia oamenilor după poziţia lor socială , astfel după rolurile unui actor. Pe scena vieţii se joacă această piesă pe care proştii o aplaudă iar înţelepţii o fluieră întrucât ca să-I amăgească pe spectatori , actorii îşi schimbă măştile dând iluzia unei piese noi. Naivii I-au aparenţa drept relitate, în timp ce înţelepţii ştiind că nimic nu s-a schimbat pe scenă şi se retrag în colţ privind indiferenţi spectacolul de pe scenă transformându-se din actori în spectatori.

În această teorie a lui O. , E. idei din filozofia lui Schopenhauer în care regizorul suprem al lmii este voinţa oarbă de a fi oamenilor concretizată în egoismul uman sursa tuturor relelor de pe pământ. Această voinţă este văzută de E. ca o forţă ademenitoareca un cântec de sirenă:"Cu un cîntec de sirenă / Lumea-ntinde lucii mreje / Ca să schimbe-actorii-n scenă / Te momeşte în vîrteje;"

Eminecsu include un alt motiv filozofic a lui Sch… , şi anume cel al prezentului etern , consi-derând că voinţa de a fi a omului se manifestă doar în prezent. Regizorul acesta este nedrept şi de aceea împărţirea rolurilor provoacă suferinţă.

Legat de acest motiv de lume ca teatru este cel al ATARAXIEI preluat din Sch… , care în-seamnă retragerea în indiferenţă şi răceală pentru a evita suferinţa în teatrul vieţii; este vorba de transformarea din actor în spectator. Majoritatea strofelor glossei se încheie cu un îndem la ataraxie: "Tu rămîi la toate rece" sau "Nu spera şi nu ai teamă".

Ideea filozofică după care pe scena vieţii nu se schimbă nimic, că este repetată la infinit aceas- tă piesă, este redată sugestiv în versurile: "Alte măşti, aceeaşi piesă / Alte guri aceeşi gamă" sau "Tu în lume să te-nchipui: / Joace unul şi pe patru, / Totuşi tu ghici-vei chipu-i." Ideea filozofică a prezentului etern este prezentată de E. într-o imagine alegorică, ca şi Sch…, el susţine că viitorul şi trecutul sunt ficţiuni şi că real este doar prezentul. Este vorba de imaginea alegorică a filei unei cărţi: "Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe;".