Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Robert Boyle (1627-1691) are marele merit de a fi dat, pentru prima dată, definiţia noţiunii de element chimic. Era foarte priceput şi la construirea aparaturii de laborator, aducând totodată diferite îmbunătăţiri celor existente.

A fost şi un foarte bun fizician. Legea compresibilităţii gazelor i se datoreaza lui Boyle (1662).

Nicolas Lemery (1645-1715), primul chimist francez, mai precis, primul chimist european. El avea la baza studii medicale şi de farmacie şi nu mai credea în nici un fel de alchimie, cum nu crezuse nici în teoria flogistică a lui Stahl. El era putin influenţat de atomismul lui Descartes şi Gassendi. Născut la Rouen, în 1645, el avea să moară la Paris, în 1715. Pare să fi fost bogat, căci părinţii săi i-au dat posibilitatea de a studia în capitala Frantei, la cele mai scumpe şcoli, aşa cum numai A. L. Lavoisier avea să mai studieze peste un secol.

La Paris a studiat cu Glaser, de unde se duce trei ani ca ajutor de farmacie la Montpellier. La înapoierea în capitală, un prieten al familiei, Bournelot, îi pune la dispoziţie laboratoarele sale. În curând ajunge farmacist la Paris, susţinând şi conferinţe publice.

Este tocmai perioada când încep persecuţiile religioase, de aceea Lemery fuge în Anglia.

În 1683 se înapoiază în Franţa şi îşi ia doctoratul în medicină la Universitatea din Caen. Lucrează şi ca medic, dar mai ales ca chimist. Se ocupa de extragerea de săruri din vegetale şi acţiunea lor toxică. În timpul liber studiază şi chiar emite o teorie asupra formării vulcanilor.

Anul 1675 devine foarte important pentru Lemery şi chiar pentru istoria chimiei. I se tipăreşte prima carte de chimie, care a fost apoi reeditată şi tradusă în limbile de circulaţie europeană. În anul 1698 scrie Pharmacopee universelle şi apoi un mic tratat despre antimoniu.

Cu astfel de lucrări originale şi valoroase, N. Lemery este ales, în 1694, membru al Academiei de ştiinţe din Paris. Ce susţinea Lemery în celebra sa carte? -"chimia ... este arta care se ocupă de prepararea diferitelor substanţe care se găsesc în amestecuri";

- "anticii pretindeau că bismutul este un staniu imperfect, iar modernii că este un preparat artificial al englezilor": - "plumbul este un metal umplut cu sulf". Asa gândeau chimiştii până la Lavoisier.

Joseph Priestley (1733-1804), fizician şi chimist englez. Era extrem de abil în experienţele cu gaze. A descoperit amoniacul gazos, oxidul de azot şi cea mai importantă descoperire, oxigenul, cam în acelaşi timp cu Scheele, dar importanţa acestui gaz avea să o arate Lavoisier.

Carl Wilhelm Scheele (1742-1786), chimist şi farmacist suedez, a făcut cele mai numeroase descoperiri din chimie. A trăit 44 de ani şi a făcut 44 de descoperiri, din care menţionăm: oxigenul (cam în acelaşi timp cu Priestley), clorul, acidul fosforic în oase (cu Gahn), acidul fluorhidric, acidul arsenic, molibdenic, wolframic, acizi organici (tartric, oxalic, lactic, malic, galic, apoi caseina, glicerina etc.).

Henry Cavendish (1731-1810), fizician şi chimist englez, la început face cercetări asupra dioxidului de carbon. Apoi face descoperirea sa cea mai importantă, hidrogenul. Ca fizician a făcut prima cântărire a globului pămîntesc, prin calcul matematic, din laboratorul sau.

Martin Heinrich Klaproth (1743-1817), a lost primul profesor de chimie la Universitatea din Berlin. A făcut lucrări importante în special în domeniul analizelor minerale. El a descoperit compuşi ai stronţiului, oxidul de zirconiu, compuşii titaniului, împreună cu Muller Von Reichenstein din Sibiu, telurul, apoi uraniul şi oxidul de ceriu.