Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Creierul este alcãtuit din miliarde de neuroni, celule specializate, ce permit creierului sã memoreze, sã rationeze si sã invete. Prin activitatea neuronilor, organismul rãspunde la modificãrile mediului. Orice modificare a mediului, orice miscare si factor ce actioneazã asupra corpului sunt însotite de activitatea a milioane de neuroni care primesc si transmit "mesaje" nervoase. Aceste mesaje constau în impulsuri electrice si chimice.

Fiecare neuron poate avea mii de extremitãti cu care acesta se conecteazã cu alti neuroni. Aceste extremitãti sunt numite dendrite sau axoni: prin dendrite sunt transmise impulsuri prin corpul celular, iar prin axon trec impulsurile de la corpul celular la alt neuron. În anumite aspecte, neuronii se comportã precum calculatoarele, adicã primesc, proceseazã impulsurile nervoase si trimit rezultatele sub forma de noi impulsuri la ceilalti neuroni. Impulsurile constau în substante chimice care interactioneazã cu suprafata externa a membranei, cauzând reactii chimice în interiorul neuronului postsinaptic. Numele acestui schimb constant de "mesaje" chimice între neuroni este neurotransmisia. Acest proces are trei etape:

1. Eliberarea neurotransmitãtorilor de cãtre neuronul presinaptic În stare de repaus, neuronul are sarcinã electricã negativã, adicã dispune de mai multi ioni negativi înãuntrul axonului decât în afara lui. Spre deosebire de acesta, fluidul din afara axonului are o sarcinã electricã pozitivã. Deoarece pãrtile internã si externã ale axonului au sarcini de semne contrare, se spune cã axonul este polarizat. Atunci când un neuron este excitat, au loc o serie de procese care creeazã un impuls electric. Ionii de Na, care au sarcinã pozitivã, intra in axon, depolarizând axonul, care îsi schimba sarcina electrica din negativa in pozitiva. Aceastã schimbare începe la capãtul unui axon si continuã pana la celalalt capãt. Ca rãspuns la impulsul electric( numit potential de actiune), veziculele converg cãtre capãtul axonului si elibereazã neurotransmitãtorii in sinapsa; dupã eliberarea acestora, ionii de Na ies din interiorul axonului, restabilind sarcina electrica negativa initialã a axonului.

2. Legarea neurotransmitãtorilor de receptori Neurotransmitãtorii parcurg sinapsa pânã când ajung la dendritele celuilalt neuron, pe care se aflã molecule specializate, numite receptori si de care neurotransmitãtorii se "agatã". Fiecare receptor acceptã un anumit tip de neurotransmitãtori. Dupã aceasta faza, neurotransmitatorii sunt eliberati, unii fiind chiar distrusi de enzime sau pot fi transportati de proteine înapoi la axonul de unde au provenit, alcãtuind un ciclu.

3. Trecerea legãturii în cadrul "mesajului" neurotransmitãtorilor

Unirea receptorilor cu neurotransmitãtorii genereazã anumite reactii in cadrul neuronului post-sinaptic, reactii care dau nastere unui nou impuls asemãnãtor celui anterior, care este propagat mai departe printr-o cale nervoasã, ajungând eventual la destinatie( muschi, glandã, organ, etc.). Rezultatul este o schimbare in felul in care gândim, simtim, ne comportãm.

Unul din neurotransmitãtorii cu rolul cel mai important este dopamina. Dopamina afecteazã procesele cerebrale care controleazã miscarea, manifestãrile emotionale, abilitatea de a manifesta plãcerea si durerea. Reglarea cantitãtii de dopaminã joaca un rol important în cadrul sãnãtãtii fizice si mentale a organismului.

Cocaina si celelalte droguri pot altera functia dopaminei, având diferite efecte in functie de receptorii pe care ii stimuleazã sau ii blocheazã. Alti neurotransmitatori importanti sunt serotonina (implicatã în reglarea temperaturii, perceptia senzorialã, controlul stãrilor sufletesti), noradrenalina (are atât rol de neurotransmitator participând la formarea viselor si a stãrilor sufletesti cât si rol de hormon, contribuind la cresterea presiunii arteriale, contractia vaselor sangvine si mãrirea ritmului bãtãilor inimii ca rezultat al actiunii stresului. Neuronii au capacitatea de a face sinapsa sincronizându-se pentru a procesa informatiile primite. Undele cerebrale parcurg ramurile acelorasi neuroni de mai multe ori pe secundã pentru ca encefalul sa poatã lua decizii conform dinamicii stimulilor externi sau interni. Puterea si eficienta creierului stã în capacitatea de a controla secventele sinapselor neuronilor.

Este important sã concepi cum functioneazã creierul pentru cã modelul general va afecta detaliile proceselor neuronale de calcul si totodatã, deoarece "capitolele" finale ale "cãrtii" creierului încã nu au fost scrise.

Un model soft al arhitecturii neuronale este doar intuitiv si orice programator de calculatoare are libertatea de a "construi" propria "teorie", adicã poate concepe propria retea neuralã atâta timp cât ea dã dovadã de eficientã. Într-o zi, poate vom obtine "reteta" pentru a construi circuite neurale dintr-un substrat primitiv ca membrana neuronalã.