Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Resursele primare de energie fosilă ca ţiţeiul, gazele naturale, cărbunele şi minereurile radioactive s-au format şi definitivat în timp de milioane de ani şi ca urmare, la un consum mărit, sunt epuizabile. Cărbunele are o vechime de 250 milioane de ani, ţiţeiul din roci Jurasice de peste 150 milioane de ani, iar minereurile sedimentare de uraniu Precambian, de peste 600 milioane de ani. Resursele primare de energie fosilă se vor epuiza în timp, în raport direct cu consumul anual şi cu rezervele mondiale existente.

Nivelul rezervelor certe, probabile şi încă neidentificate, se determină pe bază de date statistice şi de estimări mai mult sau mai puţin sigure şi care diferă chiar în intervale scurte de timp.

Rezervele mondiale recuperabile de ţiţei au fost estimate în 1942 la 76,3 miliarde t, în 1958 la 191 miliarde t, în 1975 la Congresul al 9-lea de petrol de la Tokio, la 273 miliarde t, în 1978 la Conferinţa mondială de energie, la 257 miliarde t şi în 1979, la Congresul al 10-lea de petrol, care s-a ţinut în România, la 304 miliarde t.

În ultima estimare J. D. Moody şi M. T. Halbouty au luat ca bază de calcul 600 de bazine petroliere, din care 400 sunt în exploatare, 240 bazine fiind cu economicitate redusă. La restul de 200 bazine neexploatate încă, au considerat că 120 pot deveni productive. Cele mai multe din aceste bazine sunt în regiunile arctice, în zăcăminte marine, sau în regiuni greu accesibile.

Producţia mondială de ţiţei în 1982 era de 53,19 mil. barili pe zi (8,45 Mm3 / zi) deci circa 2,66 miliarde t pe an, din care: Canada cu 1,24 Mb/zi; S.U.A. cu 8,67 Mb/zi, Europa cu 2,84 Mb/zi; Rusia, China şi ţările socialiste cu 14,70 Mb/zi; America Latină cu 6,18 Mb/zi; Africa cu 4,54 Mb/zi; Orientul mijlociu cu 12,38 Mb/zi; Asia, Pacific cu 2,64 Mb/zi.

Producţia de un baril pe zi, corespunde aproximativ cu o producţie de 50 t/an.

Ţiţeiul din lentilele de suprafaţă s-a utilizat încă din antichitate. Prima erupţie de ţiţei a fost provocată accidental în 1859, la Titusville, în Pensilvania, S.U.A. Au urmat trei perioade de valorificare a ţiţeiului: până în 1900 pioneratul, apoi 50 de ani de cerere crescândă de ţiţei şi de cărbune şi perioada de vârf, când ţiţeiul a devenit sursa principală de energie, mult peste consumul de cărbune.

Producţia mondială de ţiţei în anul 1900 era de 15 mil. barili (7 barili = 1 tonă), crescând în 1925 la 1 069 mil. barili (146 mil. t), în 1950 la 3 803 mil. barili (520 mil. t) şi în 1983 la 19 720 mil. barili (2 817 mil. t).

În 1950, 60% din resursele primare de energie erau încă produse solide, 30% erau produse petroliere, 9% gaz metan şi 1% hidroelectricitate. În 1967 consumul de produse petroliere depăşeşte consumul de cărbune, pentru ca în 1983 consumul de produse petroliere să atingă 40,0%, de gaz metan 20,0%, de cărbune 30%, hidroenergia 7,5% şi energia nucleară 2,5%.

În 1960 are loc asocierea unor ţări exportatoare de petrol în OPEC (Organisation of Petroleum Exporting Countries). În octombrie-decembrie 1973, ţările arabe în cadrul OPEC-ului au ridicat preţul ţiţeiului de la 3 dolari/baril la 11,651/baril pentru ca, în 1983, la o nouă creştere, acesta să ajungă la peste 30 dolari pe baril.