Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Este necesar un mecanism care sa permită receptorului să citeasca corect bitul curent de intrare la jumatatea duratei lui. Receptorul trebuie să ştie durata unui bit şi de unde începe bitul respectiv, adică trebuie să cunoască frecvenţa si faza secvenţei de date. Dacă emiţătorul si receptorul au acelasi semnal de tact, sincronizarea este perfectă; emiţătorul scrie bitul pe frontul crescator al tactului, iar receptorul citeşte bitul pe frontul coborâtor al tactului. Problemele apar când receptorul si emiţătorul nu au un semnal de tact comun. Dacă duratele celor două semnale de tact, pentru emiţător si receptor, nu sunt egale, apare o decalare, care după un anumit număr de biţi rezultă intr-o eroare. Pentru a evita aceasta, receptorul trebuie resincronizat regulat la nivel de bit. Din alte motive, trebuie resincronizate si începutul unui caracter, pachet sau mesaj. In figura 3.1, in primul caz, fiecare bit este citit la mijlocul duratei lui, iar in cazul al doilea, bitul 4 se pierde deoarece tactul receptorului este prea incet.

Daca emiţătorul si receptorul au acelaşi semnal de tact atunci se spune că lucrează in mod Sincron. Altfel, dacă au semnale de tact separate, atunci lucrează în mod Asincron.

În modul Asincron, emiţătorul nu trimite un tact deodată cu datele, ci inserează un pseudo-impuls de tact, cunoscut ca Bit de Start, in faţa fiecărui octet transmis. Astfel, pentru fiecare caracter ASCII avem o transmisie independentă, cu adaugarea biţilor de Start, Stop si Paritate. Viteza de lucru se stabileşte manual la începutul transmisiei. Pentru informaţia de fază, receptorul trebuie să detecteze începutul bitului de Start. Pentru ca această metoda să funcţioneze, trebuie să existe, o perioadă de linişte între caractere, realizată cu bitul de Stop.

În modul Sincron, caracterele sunt transmise rapid, unul după altul, fără biţi de Start şi de Stop. Pentru sincronizare, mesajul transmis este precedat de caractere speciale de sincronizare, detectabile de circuistica receptorului. Acestea sunt transmise în continuu si când nu sunt date de transmis.

Transmisiile in mod sincron pot folosi scheme de inteligente de modulare, care se bazează pe circuistica suplimentară, iar semnalele de date si tact folosesc aceeaşi pereche de fire. Această metodă, cunoscută sub numle de codificare Manchester, este folosită in reţele Ethernet.

O metodă sincronă alternativă este folosită pentru transmsii seriale rapide non-caracter, orientate pe bit. Protocoalele care folosesc aceasta metodă permit transferul de date la viteze mari. Un astfel de protocol este si protocolul HLDC.