Gimnaziu
		Liceu
		Facultate

Extras din referat

Un caracter esenţial al papagalilor este înainte de toate marea mobilitate a ciocului foarte înalt, puternic şi în formă de cârlig, care posedă uneori la bază o pieliţă ceroasă acoperită cu pene. Mobilitatea ciocului este condiţionată de conformaţia specială a aparatului hiomandibular. Ciocul a devenit un minunat instrument pentru apucat si căţărat, dar mai serveşte - în mod desăvârşit - la fărâmiţarea seminţelor deosebit de tari cu care se hrănesc aceste păsări. Ciocul inferior este retezat în faţă şi mult mai scurt decât cel superior care aproape că se articulează cu craniul; o proeminenţă transversală situată pe partea inferioară a ciocului superior opune rezistenţă ciocului inferior. Pe partea inferioară a cârligului, încovoiat şi proeminent, ciocul superior este prevăzut, cu aşa-zişi zimţi, care constau din praguri transversale proeminente, cu colţuri cornoase, cu ajutorul cărora papagalul macină sămânţa care aderă de pragul transversal apăsând-o cu limba lui scurtă şi cărnoasă spre jumătatea anterioară a vârfului maxilarului superior. Ciocul are o mare sensibilitate şi posedă numeroase papile tactile. Limba mobilă, asemănătoare cu un deget de om, şi care serveşte în general la ţinerea sau împingerea hranei, este prevăzută la vârf cu o placă cornoasă - "unghia" - a cărei mar¬gine depăşeşte puţin limba. La papagalul Nestor marginea limbii este formată din firişoare fine. Papagalul poate să execute cu piciorul mişcări multilate¬rale ca nici o altă pasăre.

Degetul 4 este îndreptat posterior ca şi degetul 1. Pielea degetelor este prevăzută cu un mare număr de papile tactile, aşezate în şiruri regulate. Penajul, care este deseori foarte viu colorat, chiar ţipător, nu este de obicei bătător la ochi în mediul său natural. În multe cazuri este asemănător la indivizii de ambele sexe, iar în altele, este destul de diferit.

Majoritatea papagalilor clocesc în scorburi, dar există şi specii care clocesc în cuiburi de termite, în crăpăturile stâncilor sau direct pe sol. Papagalii sînt întotdeauna monogami, şi legătura dintre parteneri este adesea de lungă durată. Ponta constă din cel puţin două ouă albe, relativ mici (speciile mai mici depun cinci ouă şi chiar mai multe) şi sînt clocite fie numai de femelă, fie de ambii soţi. În funcţie de specie, durata clocitului este 18-30 de zile. Puii se nasc în majoritate orbi şi golaşi. Ei sînt nidicoli şi sînt hrăniţi cu conţinutul regurgitat din guşă ; ei prind atunci ciocul părinţilor şi-1 "mulg", execută mişcări de cerşit si scot anumite sunete. Hrana lor este mai ales vegetală, dar puii consumă şi insecte. Există multe specii care consumă o hrană specializată.

Instinctele sociale ale papagalilor sînt foarte dezvoltate. Ei trăiesc în familii, parţial în colonii mari, şi caută deseori în comun - "în cârd" locuri de dormit şi plantaţii, unde pricinuiesc mari pagube. În ultimul timp în unele regiuni au fost urmăriţi fără menajamente, până la distrugere. Papagalii sînt consideraţi, pe lângă corvide, ca fiind cele mai inteligente păsări. Deosebit de interesantă este capacitatea lor de a imita vorbirea omului. Pe baza memoriei lor bune, a unei mari capacităţi de asimilare şi a unui instinct de imitaţie, unele specii au ajuns la performanţe considerabile. Aşa sînt în special papagalul-cenuşiu şi unele specii din regiunea Amazoanelor. Mulţi dintre ei dispun de un vocabular bogat, folosit în majoritatea cazurilor neintenţionat, în joacă. Totuşi se pricep a folosi cuvinte sau propoziţii adecvate, învaţă să spună "bună dimineaţa" numai dimineaţa, "la revedere" când o persoană pleacă şi spun "intră" când se bate la uşă. Nu sînt însă în stare să vorbească cu tâlc, adică să formeze noi propoziţii adecvate situaţiilor, din cuvinte învăţate, aşa cum ruseşte copilul mic, care învaţă la început sunetele limbii materne la fel ca şi papagalii (Koehler O., 1949). Papagalii învaţă să deosebească bine persoanele din preajma lor şi au preferinţă de obicei pentru o singură persoană. Aşa cum a reuşit să arate Grizmek B. {1949), nu se poate însă conchide că persoana preferată ar fi de sex opus animalului. Se întâmplă ca afecţiunea unui papagal pentru o femeie să treacă asupra unui bărbat, atunci când persoana preferată iniţial dispare din antu¬rajul păsării. În ultimii ani, negoţul cu papagali a trebuit să fie supus unui control sever, deoarece psitacoza (ornitoza), o boală infecţioasă acută a papagalilor, care se manifestă prin lipsa poftei de mâncare şi o inflamaţie a intes¬tinelor, şi care în majoritatea cazurilor se soldează după puţine zile cu moartea papagalilor, s-a dovedit a fi molipsitoare, atât la alte păsări, cît şi la om, ducând la îmbolnăviri generale grave, cu pneumonii şi astenii.