| Referate | Online |
 | Gimnaziu | |
| Liceu | ||
| Facultate |
Referat Luna
Luna, desigur, este cunoscută din timpuri preistorice. Este cel de-al doilea corp ceresc ca luminozitate , după Soare. Aşa cum Luna orbitează în jurul Pământului o dată pe lună, unghiul dintre Pământ, Lună şi Soare se schimbă; noi observăm acest fapt prin ciclul fazelor lunare. Timpul scurs între două luni noi succesive este 29.5 zile (709 ore), uşor diferit faţă de perioada orbitală a Lunii (măsurată faţă de stele) deoarece Pământul se mişcă semnificativ de mult pe orbita lui în jurul Soarelui în acest timp.
| Nota : 9 | Nivel : Liceu |
 | |
| Categorie : Astronomie | |
| Downloads : 17 | |
| Dimensiune : 41.5 kb | |
| Tip : Gratuit | |
| Pagini : 3 | |
Extras din referat
De fapt Luna pare să sară un pic (datorită orbitei ei uşor necirculară) făcând ca unele grade din partea întunecată să poată fi văzute din când în când, dar majoritatea acestei feţe (stânga) a rămas necunoscută până când sonda spaţială sovietică Luna 3 a fotografiat-o în 1959. (Notă: nu există o "parte întunecată" a Lunii; toate părţile ei sunt luminate jumate de timp (cu excepţia unor cratere adânci de lângă poli). Unii au folosit termenul de "parte întunecată" în sensul de "necunoscută" dar chiar şi acest lucru nu mai e valabil azi .
Luna nu are atmosferă. Dar dovezi aduse de Clementine sugerează că ar putea fi apă îngheţată în unele cratere adânci de lângă polul Sud ce sunt umbrite mereu. Acest fapt a fost confirmat de Lunar Prospector. Există ceva gheaţă şi la polul Nord şi astfel costurile unei viitoare explorări lunare au devenit mult mai mici .
Crusta Lunii este în medie de 68 km grosime şi variază mult, de la O sub Marea Crisium la 107 km la nord de craterul Korolev aflat pe partea îndepărtată a Lunii. Sub această crustă se află mantaua şi probabil un mic nucleu (aproximativ 340 km rază şi 2% din masa Lunii . Spre deosebire de cea a Pământului, mantaua Lunii este doar parţial topită. În mod curios, centrul de masă al Lunii este deplasat faţă de cel geometric cu aproximativ 2 km spre Pământ. De asemenea crusta e mai subţire pe partea mai apropiată.
Pe Lună se găsesc două tipuri de soluri: unul cum multe cratere şi înălţimi foarte vechi şi unul relativ neted şi mai tânăr - maria. Maria (întins pe aproape 16% din suprafaţa Lunii ) sunt cratere de impact uriaşe ce au fost ulterior umplute cu lavă. O bună bucată din suprafaţă este acoperită cu regolith, un amestec de praf fin şi resturi pietroase provenite din impacturi cu meteoriţi . Din unele motive necunoscute, Maria e concentrată pe partea apropiată. Majoritatea craterelor de pe partea apropiată sunt botezate după personalităţi din istoria ştiinţei cum ar fi Tycho, Copernicus, şi Ptolemaeus.
Trăsăturile de pe partea întunecată au nume mai moderne cum ar fi Apollo, Gagarin şi Korolev (cu un accent rusesc deoarece primele imagini au fost luate de Luna 3). în completarea trăsăturilor familiare de pe partea apropiată, Luna prezintă marile cratere Polul Sud-Aitken ,pe partea întunecată, ce sunt de 2250 km în diametru şi 12 km în adâncime, fiind astfel cel mai mare bazin de impact din sistemul solar, şi Orientale pe partea vestică (cum e văzută de pe Pământ; în centrul imaginii din stânga ) ce este un splendid exemplu de crater multi-inel.
În total au fost aduse 382 kg de mostre lunare de către programele Apollo şi Luna. Acestea ne-au furnizat majoritatea cunoştinţelor noastre detaliate despre Lună. Sunt valoroase prin faptul că pot fi datate. Chiar şi azi, la 20 de ani după ce au fost culese, sunt studiate de oamenii de ştiinţă.
Majoritatea pietrelor par a avea între 4.6 şi 3 miliarde ani vechime, cele mai vechi de pe Pământ fiind în general mai tinere de 3 miliarde de ani, rezultând că cele de pe Lună ne pot aduce dovezi despre istoria timpurie a Sistemului Solar.
Luna nu are atmosferă. Dar dovezi aduse de Clementine sugerează că ar putea fi apă îngheţată în unele cratere adânci de lângă polul Sud ce sunt umbrite mereu. Acest fapt a fost confirmat de Lunar Prospector. Există ceva gheaţă şi la polul Nord şi astfel costurile unei viitoare explorări lunare au devenit mult mai mici .
Crusta Lunii este în medie de 68 km grosime şi variază mult, de la O sub Marea Crisium la 107 km la nord de craterul Korolev aflat pe partea îndepărtată a Lunii. Sub această crustă se află mantaua şi probabil un mic nucleu (aproximativ 340 km rază şi 2% din masa Lunii . Spre deosebire de cea a Pământului, mantaua Lunii este doar parţial topită. În mod curios, centrul de masă al Lunii este deplasat faţă de cel geometric cu aproximativ 2 km spre Pământ. De asemenea crusta e mai subţire pe partea mai apropiată.
Pe Lună se găsesc două tipuri de soluri: unul cum multe cratere şi înălţimi foarte vechi şi unul relativ neted şi mai tânăr - maria. Maria (întins pe aproape 16% din suprafaţa Lunii ) sunt cratere de impact uriaşe ce au fost ulterior umplute cu lavă. O bună bucată din suprafaţă este acoperită cu regolith, un amestec de praf fin şi resturi pietroase provenite din impacturi cu meteoriţi . Din unele motive necunoscute, Maria e concentrată pe partea apropiată. Majoritatea craterelor de pe partea apropiată sunt botezate după personalităţi din istoria ştiinţei cum ar fi Tycho, Copernicus, şi Ptolemaeus.
Trăsăturile de pe partea întunecată au nume mai moderne cum ar fi Apollo, Gagarin şi Korolev (cu un accent rusesc deoarece primele imagini au fost luate de Luna 3). în completarea trăsăturilor familiare de pe partea apropiată, Luna prezintă marile cratere Polul Sud-Aitken ,pe partea întunecată, ce sunt de 2250 km în diametru şi 12 km în adâncime, fiind astfel cel mai mare bazin de impact din sistemul solar, şi Orientale pe partea vestică (cum e văzută de pe Pământ; în centrul imaginii din stânga ) ce este un splendid exemplu de crater multi-inel.
În total au fost aduse 382 kg de mostre lunare de către programele Apollo şi Luna. Acestea ne-au furnizat majoritatea cunoştinţelor noastre detaliate despre Lună. Sunt valoroase prin faptul că pot fi datate. Chiar şi azi, la 20 de ani după ce au fost culese, sunt studiate de oamenii de ştiinţă.
Majoritatea pietrelor par a avea între 4.6 şi 3 miliarde ani vechime, cele mai vechi de pe Pământ fiind în general mai tinere de 3 miliarde de ani, rezultând că cele de pe Lună ne pot aduce dovezi despre istoria timpurie a Sistemului Solar.
Nota: Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul Luna. Pentru a intra in posesia referatului apasa butonul Download si descarca fisierul. Daca doresti sa intri in contact cu noi foloseste sectiunea Contact. Ia cunostinta de Termenii si conditiile site-ului.
TOATE referatele de pe Referate-Online.org sunt adaugate de catre utilizatori. Echipa Referate-Online.org nu va fi trasa la raspundere pentru aceste referate. In cazul in care vreun autor al vreunui referat este deranjat de aparitia acestuia pe site-ul Referate-Online.org, acesta este rugat sa ne trimita un e-mail pe adresa referateonline2012@yahoo.com si referatul va fi sters de pe site.
