| Referate | Online |
 | Gimnaziu | |
| Liceu | ||
| Facultate |
Referat Retele de calculatoare
Noţiunea de reţea de calculator durează din anii ’70, primele realizări referindu-se la conectarea unui număr de echipamente de tip terminal (în general neînzestrate cu putere de calcul), la un calculator performant şi scump, de tip mainframe. Dezvoltarea rapidă a calculatoarelor personale,puternica penetrare a acestora în diferite sectoare, creşterea numărului de utilizatori şi iroducători de informaîi, dar şi necesitatea de a folosi în comun, utilizând astfel de staţii, baze de date puternice imposibil însă de memorat de către oricare din acestea, a dus la schimbarea structurii reţelei de calculatoare. Ea acum conectează între ele o mulţime de staţii de lucru, dotate cu diferite puteri de calcul şi capacităţi de memorare;acest fenomen de trecere de la un calculator puternic şi o multitudine de terminale ,catre o mulţime de staţii inteligrnte, ce colaborează între ele, împărţind şi folosind în comun resurse informaţionale şi fizice, este în sine o revoluţie pentru tehnologia informaţiei şi poartă numele de downsizing.
| Nota : 9 | Nivel : Facultate |
 | |
| Categorie : Informatica | |
| Downloads : 9 | |
| Dimensiune : 388 kb | |
| Tip : Premium | |
| Pagini : 23 | |
|
Cuprins
INTRODUCERE 2
1. ARHITECTURA REŢELELOR 3 1.1. Modelul OSI 4 1.2.Modelul de referinţă TCP/IP 7 2. TIPURI PRINCIPALE DE REŢELE 9 2.1. Prezentarea generală a reţelelor 9 2.2. Reţele peer-to-peer 9 2.3. Reţele bazate pe server 10 2.4. Modelul client/server 11 3. REŢELE LOCALE, METROPOLITANE ŞI CU MARE ACOPERIRE GEOGRAFICĂ 13 3.1.Clasificarea reţelelor de calculatoare 16 A)După scara. 16 B)După metoda de conectare. 17 4. REŢEAUA WAN 18 Concluzie 20 NORME DE PROTECŢIE A MUNCII 21 BIBLIOGRAFIE 22 |
Proiecte pentru liceu |
|
Extras din referat
Reţeaua este formată din maşini care execură programele utilizatorilor, numite şi gazde.
La nivelul fiecărei gazde, reţeaua este structurată pe niveluri. Numărul de niveluri, numele fiecărui nivel, conţinutul şi funcţia sa, poate să fie diferit de la o categorie de reţele la alta. Indiferent de tipul de reţea, scopul fiecărui nivel este să ofere anumite servicii nivelurilor superioare. Nivelul n de pe o maşină conversează cu nivelul n de pe o altă maşină. Aceasta nu este o comunicare directă ci o comunicare virtuală. Modul cum se face efectiv comunicarea îl vom prezenta în capitolul următor. Regulile şi convenţiile utilizate în conversaţie reprezintă protocoalele nivelului n. În figura 1.1. este ilustrată o reţea cu cinci niveluri.
Fiecare nivel are rolul de a furniza serviciile necesare nivelului de deasupra sa.
Elementele active din fiecare nivel sunt numite entităţi. O entitate poate fi software (cum este de exemplu un proces) sau hardware (cum este de exemplu un cip de intrare/ieşire inteligent). Entităţile corespunzătoare aceluiaşi nivel, dar aflate pe maşini diferite se numesc entităţi egale. Entităţile de la nivelul n implementează un serviciu de la nivelul n+1. În acest caz, nivelul n se numeşte furnizor de servicii, iar nivelul n+1 se numeşte utilizator de servicii. Nivelul n poate utiliza serviciile nivelului n-1 pentru a furniza propriile sale servicii. Serviciile sunt disponibile în SAP-uri (Service Access Points - puncte de acces la servicii). SAP-urile nivelului n sunt locaţii unde nivelul n+1 poate avea acces serviciile oferite. Fiecare SAP are o adresă care îl identifică în mod unic.
Pentru ca două niveluri să schimbe informaţii între ele, trebuie să fie convenit un set de reguli referitoare la interfaţă. Entitatea de la nivelul n+1, pasează nivelului n, prin intermediul SAP-ului, un IDU (Interface Data Unit-unitate de date de interfaţă). Acest IDU constă dintr-un de SDU (Service Data Unit – unitate de date servicii) şi nişte informaţii de control. SDU reprezintă informaţia transmisă prin reţea către entitatea pereche şi apoi în sus către nivelul n+1. Informaţia de control, de exemplu, numărul de octeţi din SDU este necesară pentru a ajuta nivelul de mai jos să-şi îndeplinească sarcina, dar nu face parte din datele propriu-zise.
Pentru a transfera SDU-ul (Service Data Unit), entitatea din nivelul n poate fi nevoită să îl fragmenteze în câteva bucăţi, fiecare din acestea primind câte un antet şi fiind trimisă sub forma unui PDU (Protocol Data Unit – unitate de date a protocolului) separat, ca un pachet. Antetele PDU-urilor sunt folosite de entităţile egale pentru a realiza protocolul pereche corespunzător.
Ele identifică ce PDU-uri conţin date şi ce PDU-uri conţin informaţii de control, furnizează numere de secvenţiere ş.a.m.d.
Servicii orientate pe conexiuni şi servicii neorientate pe conexiuni. Nivelurile pot oferi nivelurilor de deasupra lor două tipuri de servicii: orientate pe conexiuni şi respectiv neorientate pe conexiuni. Serviciul orientat pe conexiune este modelat pe baza sistemului telefonic. Pentru a utiliza un serviciu orientat pe conexiuni beneficiarul trebuie mai întâi să stabilească o conexiune, să o folosească şi apoi să o elibereze. Serviciul fără conexiuni este modelat pe baza sistemului poştal. Toate mesajele conţin adresele complete de destinaţie şi fiecare mesaj circulă în reţea independent. Calitatea (siguranţa) serviciului exprima posibilitatea pierderii sau nu a datelor. Serviciile cu confirmarea primirii, deşi mai lente sunt sigure. Serviciul nesigur (neconfirmat) fără conexiuni mai este numit şi serviciu datagramă. În cazul serviciului cerere-răspuns emiţătorul transmite o singură datagramă care conţine o cerere; replica primită de la receptor conţine răspunsul.
La nivelul fiecărei gazde, reţeaua este structurată pe niveluri. Numărul de niveluri, numele fiecărui nivel, conţinutul şi funcţia sa, poate să fie diferit de la o categorie de reţele la alta. Indiferent de tipul de reţea, scopul fiecărui nivel este să ofere anumite servicii nivelurilor superioare. Nivelul n de pe o maşină conversează cu nivelul n de pe o altă maşină. Aceasta nu este o comunicare directă ci o comunicare virtuală. Modul cum se face efectiv comunicarea îl vom prezenta în capitolul următor. Regulile şi convenţiile utilizate în conversaţie reprezintă protocoalele nivelului n. În figura 1.1. este ilustrată o reţea cu cinci niveluri.
Fiecare nivel are rolul de a furniza serviciile necesare nivelului de deasupra sa.
Elementele active din fiecare nivel sunt numite entităţi. O entitate poate fi software (cum este de exemplu un proces) sau hardware (cum este de exemplu un cip de intrare/ieşire inteligent). Entităţile corespunzătoare aceluiaşi nivel, dar aflate pe maşini diferite se numesc entităţi egale. Entităţile de la nivelul n implementează un serviciu de la nivelul n+1. În acest caz, nivelul n se numeşte furnizor de servicii, iar nivelul n+1 se numeşte utilizator de servicii. Nivelul n poate utiliza serviciile nivelului n-1 pentru a furniza propriile sale servicii. Serviciile sunt disponibile în SAP-uri (Service Access Points - puncte de acces la servicii). SAP-urile nivelului n sunt locaţii unde nivelul n+1 poate avea acces serviciile oferite. Fiecare SAP are o adresă care îl identifică în mod unic.
Pentru ca două niveluri să schimbe informaţii între ele, trebuie să fie convenit un set de reguli referitoare la interfaţă. Entitatea de la nivelul n+1, pasează nivelului n, prin intermediul SAP-ului, un IDU (Interface Data Unit-unitate de date de interfaţă). Acest IDU constă dintr-un de SDU (Service Data Unit – unitate de date servicii) şi nişte informaţii de control. SDU reprezintă informaţia transmisă prin reţea către entitatea pereche şi apoi în sus către nivelul n+1. Informaţia de control, de exemplu, numărul de octeţi din SDU este necesară pentru a ajuta nivelul de mai jos să-şi îndeplinească sarcina, dar nu face parte din datele propriu-zise.
Pentru a transfera SDU-ul (Service Data Unit), entitatea din nivelul n poate fi nevoită să îl fragmenteze în câteva bucăţi, fiecare din acestea primind câte un antet şi fiind trimisă sub forma unui PDU (Protocol Data Unit – unitate de date a protocolului) separat, ca un pachet. Antetele PDU-urilor sunt folosite de entităţile egale pentru a realiza protocolul pereche corespunzător.
Ele identifică ce PDU-uri conţin date şi ce PDU-uri conţin informaţii de control, furnizează numere de secvenţiere ş.a.m.d.
Servicii orientate pe conexiuni şi servicii neorientate pe conexiuni. Nivelurile pot oferi nivelurilor de deasupra lor două tipuri de servicii: orientate pe conexiuni şi respectiv neorientate pe conexiuni. Serviciul orientat pe conexiune este modelat pe baza sistemului telefonic. Pentru a utiliza un serviciu orientat pe conexiuni beneficiarul trebuie mai întâi să stabilească o conexiune, să o folosească şi apoi să o elibereze. Serviciul fără conexiuni este modelat pe baza sistemului poştal. Toate mesajele conţin adresele complete de destinaţie şi fiecare mesaj circulă în reţea independent. Calitatea (siguranţa) serviciului exprima posibilitatea pierderii sau nu a datelor. Serviciile cu confirmarea primirii, deşi mai lente sunt sigure. Serviciul nesigur (neconfirmat) fără conexiuni mai este numit şi serviciu datagramă. În cazul serviciului cerere-răspuns emiţătorul transmite o singură datagramă care conţine o cerere; replica primită de la receptor conţine răspunsul.
Nota: Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul Retele de calculatoare. Pentru a intra in posesia referatului apasa butonul Download si descarca fisierul. Daca doresti sa intri in contact cu noi foloseste sectiunea Contact. Ia cunostinta de Termenii si conditiile site-ului.
TOATE referatele de pe Referate-Online.org sunt adaugate de catre utilizatori. Echipa Referate-Online.org nu va fi trasa la raspundere pentru aceste referate. In cazul in care vreun autor al vreunui referat este deranjat de aparitia acestuia pe site-ul Referate-Online.org, acesta este rugat sa ne trimita un e-mail pe adresa referateonline2012@yahoo.com si referatul va fi sters de pe site.
