Dispozitive de intrare


Rolul echipamentelor periferice este acela de a asigura comunicarea între unitatea centrală de prelucrare şi mediul exterior prin intermediul unei unităţi de interfaţă. Principalele funcţii ale echipamentelor periferice de intrare/ieşire, în cadrul unui sistem de calcul pot fi grupate astfel:
asigură afişarea/tipărirea rezultatelor prelucrării într-o formă accesibilă utilizatorului;
permite utilizatorului posibilitatea de a supraveghea şi interveni, pentru asigurarea funcţionării corecte a sistemului, în timpul unei sesiuni de lucru;


Nota : 9Nivel : Liceu
Descarca referat informaticaDispozitive de intrare
Categorie : Informatica
Downloads : 0
Dimensiune : 146 kb
Tip : Premium
Pagini : 34

Cuprins
I.1. Microcontrolerul 8042 6
I.2. Modele de tastaturi 7
I.3. Grupe de taste 9
I.3.1. Tastele speciale 10
I.3.2. Combinaţiile de taste 13
I.3.3. Configuraţia tastaturii româneşti 13
II. Mouse-ul 15
II.1. Tipuri de mausuri 15
II.1.1. Mausuri mecanice 16
II.1.2. Mausuri optice 16
II.1.3. Mausuri cu laser 17
II.1.4. Mausurile optice în comparaţie cu mausurile mecanice 18
II.1.5. Mausurile tactile 18
II.1.6. Mausuri neconvenţionale 19
II.2. Butoane 19
II.2.1. Butoane suplimentare 20
II.2.2. Utilizări uzuale ale butoanelor 20
II.2.2.1. Simplu clic 21
II.2.2.2. Dublu clic 21
II.2.2.3. Clicuri multiple 22
II.2.2.4. Tragere şi plasare 22
II.3. Rotiţe 23
II.4. Conectivitate şi protocoale de comunicare 23
II.4.1. Protocolul PS/2 pentru mausuri 24
II.4.2. Apple Desktop Bus 24
II.5. Viteza mausului 25
II.6. Accesorii 25
II.6.1. Mauspad 25
II.6.2. Picioruşele mausului 26
II.7. Mausurile în comerţ 26
II.8. Aplicaţii ale mausului în interfeţele utilizator 27
II.9. Mausuri în jocuri 28
II.9.2. Opţiunea „inversează maus” 29
II.9.3. Super Nintendo 29
V. Concluzii 33
Bibliografie 34
Reclama ta aici

Extras din document
Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare, ea fiind inventată încă înainte de apariţia monitoarelor şi a mausului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la n - numărul de taste). La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit şi codul ASCII corespunzător.

Există două tipuri de microcontrolere ale tastaturii care comunică cu sistemul - unul pe placa de bază a calculatorului(controler integrat), şi unul care este situat în interiorul tastaturii. Comunicare cu microcontrolerul de pe placa de bază se efectuează prin portul 64h. Citirea octeţilor relevă starea controlerului. Scrierea pe acest bit trimite controlerului integrat o comandă. Organizarea octetului pentru indicarea stării controlerului este reprezentată mai jos:

Comunicarea cu microcontrolerul situat în interiorul tastaturii se efectuează prin biţii care trec prin porturile de intrare 60h şi 64h. Octeţii 0 şi 1 asigură legătura sau aşa-numitul proces „handshaking”. Înainte de a scrie ceva prin aceste porturi, octetul 0 a portului 64 trebuie să fie 0; datele sunt disponibile pentru citire prin portul 60 atunci când octetul 1 al portului 64h este egal cu 1. Octeţii tastaturii care indică starea tastaturii (port 64h) vor determina dacă tastatura este activă sau vor întrerupe sistemul atunci când utilizatorul va apăsa sau va da drumul la o tastă.

Octeţii care sunt scrişi pentru portul 60h sunt trimişi către microcontrolerul tastaturii, iar octeţii scrişi prin portul 64h sunt expediaţi controlerului integrat de pe placa de bază. Octeţii citiţi prin portul 60h în general vin de la tastatură, de asemenea există posibilitatea de programare a microcontrolerului de pe placa de bază pentru a returna anumite valori pentru un anumit port.

Tastatura constă dintr-o serie de comutatoare montate într-o reţea, numită matrice a tastelor. Când se apasă o tastă, un procesor aflat în tastatură o identifică prin detectarea locaţiei din reţea. De asemenea, acesta interpretează cât timp stă tasta apăsată, şi poate trata chiar şi tastările multiple. Interfaţa tastaturii este formată de un circuit integrat denumit keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeţi din tastatură operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmiţându-le sistemului succesiv.

În cele mai multe cazuri, atunci când apăsăm o tastă, contactul se face cu mici întreruperi, respectiv apar câteva schimbări rapide închis – deschis. Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se numeşte bounce, iar procesorul din tastatură trebuie să îl filtreze, adică să îl deosebească de o tastare repetată intenţionat de operator. Lucrul acesta este destul de uşor de realizat deoarece întreruperile produse de instabilitatea verticală sunt mult mai rapide decât tastările repetate cele mai rapide executate de om.

Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferenţa între ele fiind dată, în principal, de prezenţa sau absenţa unor anumite taste. De exemplu, tastatura 101 nu include tasta numită Windows Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă această tastă. De obicei tastaturile sunt conectate la calculator printr-un fir introdus într-o mufă specială. Folosirea tastaturilor este extrem de simplă, fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste"), aproape la fel cum se face la maşinile de scris mecanice sau electro-mecanice.
Descarca referat informaticaDispozitive de intrare

Nota: Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul Dispozitive de intrare. Pentru a intra in posesia referatului apasa butonul Download si descarca fisierul. Daca doresti sa intri in contact cu noi foloseste sectiunea Contact. Ia cunostinta de Termenii si conditiile site-ului.
Image: Idea go / FreeDigitalPhotos.net Image: Danilo Rizzuti / FreeDigitalPhotos.net Image: Salvatore Vuono / FreeDigitalPhotos.net