Referat Compresia imaginilor
În comunicarea modernă un rol foarte important îl are transmiterea informaţiilor atât sub formă vizuala cât şi auditivă. Calculatorul a devenit unul din instrumentele foarte utilizate în diverse activităţi şi multe firme depun eforturi considerabile pentru a concepe şi produce interfeţe grafice cât mai performante şi utile pentru utilizator. Este o periaodă în care atât spaţiul internet si intranet se confruntă cu invadarea aplicatiilor video. Faptul evident este că persistă un interes în rândul firmelor de a oferi clienţilor oportunitatea de utilizare a aplicaţiilor video atât în Internet, cât şi în reţele de tip intranet. Mariajul între video şi tehnica de calcul este un fapt deja consumat, în prezent fiind înregistrată o înglobare a aplicaţiilor Internet în industria bunurilor de larg consum, în special a celei de producţie de televizoare.
|
Cuprins
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I. COMPRESIA IMAGINILOR 3 I.1. Procesele de codificare-decodificare 4 I.2. Compresia în interiorul unei camerei digitale 6 I.3. M-JPEG sau alt tip de comprimare 7 I.4. Metode de comprimare 9 I.4.1. Metoda pe baza transformatei cosinus discrete 9 I.4.2. Tehnica White Block Skipping ( WBS ) 15 I.4.3. Tehnica Run Length Coding ( RLC ) 16 I.4.4. Tehnica Block Coding ( BC ) 17 I.4.5. Alte metode de codare 18 BIBLIOGRAFIE 19 |
![]() |
|
Extras din referat
Tratarea imaginii reprezintă operaţii care interpretează sau afectează interpretarea prin modificarea reprezentării unei imagini, codifică în vederea transmiterii, clarifică metodele de analiză şi participă la obţinerea rezultatelor interpretării respectivei imagini. Compresia imaginilor este necesara deoarece pentru reprezentarea unei imaginii în format numeric (în scopul transmiterii sau stocării) este necesară o cantitate foarte mare de informaţie. De exemplu, în cazul unei imagini cu o rezoluţie 640x480 pixeli, imaginea conţine 307200 puncte, fiecare punct necesitând 24 biţi (pentru o reprezentare de calitate a culorii). Rezultă o dimensiune de 921600 octeţi (900KB) ceea ce este destul de mult. Din acest motiv cel mai frecvent imaginile se codifică într-o formă comprimată existând în momentul de faţă un numar mare de tehnici de compresie.
Livrarea de imagini video la o rezoluţie apropiată de cea a celor de televiziune necesită aprox. 150 Mbps, ceea ce depăşeşte evident capacitatea Internetului. Există însă tehnica de compresie digitală a informaţiilor tip audio şi video. Cei doi factori care influenţează redarea unor astfel de fişiere sunt tipul de tehnologie de compresie utilizat pentru codificarea, respectiv decodificarea informaţiilor audio şi video, cât şi debitul, în număr de biţi pe secundă, care poate fi livrat către dispozitivul de decodificare.
Aceste procese sunt realizate prin intermediul unui dispozitiv digital denumit codec. Codecul poate fi în funcţie de reconstrucţia informaţiei la recepţie: • fară pierderi (rata de compresie tipică 2:1 – 3:1);
• fără pierderi importante din punct de vedere al percepţiei (este eliminată o anumită cantitate de informaţie care nu influenţează capacitatea de recepţie umană şi a sistemelor, la o rată de 3:1 – 100:1);
• cu pierderi (rate de compresie de până la 1000:1).
Pentru majoritatea utilizatorilor conectaţi la Internet prin intermediul unui modem pe 14,4 sau 28,8 Kbps, pentru recepţionarea de imagini este necesară o rată de compresie de minimum 5000:1.
În afară de problema cerinţelor de bandă, criteriul de alegere a unui codec, din punct de vedere al cerinţelor utilizatorilor, constă în asigurarea posibilităţii de recepţionare a imaginilor de către audienţă.
Alegerea unui codec pentru compresie/decompresie audio/video sau plug-in se poate face în două moduri:
• implementarea codecului in interiorul unităţii centrale de prelucrare (CPU) a PC-ului;
• prin utilizarea unor codecuri hardware dedicate, pentru accelerarea unor operaţii de calcul.
Iniţial era posibilă doar ultima variantă (codecuri de firmă), dar în momentul de faţă este posibilă transferarea unor codec-uri software, sub forma unor aplicaţii de tip media player stand-alone sau plug-in pentru aplicaţia browser WWW curent utilizată. În această categorie intră codec-urile software Cinepak şi Indeo, care pot fi utilizate în platforme Macintosh (aplicaţie QuickTime), Windows (aplicaţie Video for Windows) şi Silicon Graphics.
Evoluţia şi proliferarea rapidă a aplicaţiilor de tip browser WWW vor favoriza derularea proceselor de transfer a codecurilor software, ceea ce va determina introducerea de noi tehnologii (standarde de facto), deşi nu există garanţii în ceea ce priveşte compatibilitatea la nivel de platformă sau gradul de asigurare a performanţelor, comparativ cu corespondentele lor hardware.
Livrarea de imagini video la o rezoluţie apropiată de cea a celor de televiziune necesită aprox. 150 Mbps, ceea ce depăşeşte evident capacitatea Internetului. Există însă tehnica de compresie digitală a informaţiilor tip audio şi video. Cei doi factori care influenţează redarea unor astfel de fişiere sunt tipul de tehnologie de compresie utilizat pentru codificarea, respectiv decodificarea informaţiilor audio şi video, cât şi debitul, în număr de biţi pe secundă, care poate fi livrat către dispozitivul de decodificare.
Aceste procese sunt realizate prin intermediul unui dispozitiv digital denumit codec. Codecul poate fi în funcţie de reconstrucţia informaţiei la recepţie: • fară pierderi (rata de compresie tipică 2:1 – 3:1);
• fără pierderi importante din punct de vedere al percepţiei (este eliminată o anumită cantitate de informaţie care nu influenţează capacitatea de recepţie umană şi a sistemelor, la o rată de 3:1 – 100:1);
• cu pierderi (rate de compresie de până la 1000:1).
Pentru majoritatea utilizatorilor conectaţi la Internet prin intermediul unui modem pe 14,4 sau 28,8 Kbps, pentru recepţionarea de imagini este necesară o rată de compresie de minimum 5000:1.
În afară de problema cerinţelor de bandă, criteriul de alegere a unui codec, din punct de vedere al cerinţelor utilizatorilor, constă în asigurarea posibilităţii de recepţionare a imaginilor de către audienţă.
Alegerea unui codec pentru compresie/decompresie audio/video sau plug-in se poate face în două moduri:
• implementarea codecului in interiorul unităţii centrale de prelucrare (CPU) a PC-ului;
• prin utilizarea unor codecuri hardware dedicate, pentru accelerarea unor operaţii de calcul.
Iniţial era posibilă doar ultima variantă (codecuri de firmă), dar în momentul de faţă este posibilă transferarea unor codec-uri software, sub forma unor aplicaţii de tip media player stand-alone sau plug-in pentru aplicaţia browser WWW curent utilizată. În această categorie intră codec-urile software Cinepak şi Indeo, care pot fi utilizate în platforme Macintosh (aplicaţie QuickTime), Windows (aplicaţie Video for Windows) şi Silicon Graphics.
Evoluţia şi proliferarea rapidă a aplicaţiilor de tip browser WWW vor favoriza derularea proceselor de transfer a codecurilor software, ceea ce va determina introducerea de noi tehnologii (standarde de facto), deşi nu există garanţii în ceea ce priveşte compatibilitatea la nivel de platformă sau gradul de asigurare a performanţelor, comparativ cu corespondentele lor hardware.
Nota: Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul Compresia imaginilor. Pentru a intra in posesia referatului apasa butonul Download si descarca fisierul. Daca doresti sa intri in contact cu noi foloseste sectiunea Contact. Ia cunostinta de Termenii si conditiile site-ului.
TOATE referatele de pe Referate-Online.org sunt adaugate de catre utilizatori. Echipa Referate-Online.org nu va fi trasa la raspundere pentru aceste referate. In cazul in care vreun autor al vreunui referat este deranjat de aparitia acestuia pe site-ul Referate-Online.org, acesta este rugat sa ne trimita un e-mail pe adresa referateonline2012@yahoo.com si referatul va fi sters de pe site.


